Primul an de activitate

Deputat în Parlamentul României

În campania electorală pentru Camera Deputaţilor, am promis o altfel de politică, fără discursuri sforăitoare şi iniţiative fără fond, sortite eşecului, făcute pentru a epata şi a emoţiona. Am studiat în Canada şi am lucrat până anul trecut ca inginer, deci sunt obişnuit a face treabă, a obţine rezultate, şi mai puţin a ţine discursuri şi a „lucra” pentru imagine.

De la depunerea jurământului şi învestirea mea a trecut un an în care, pentru marea parte a timpului, am lăsat cămaşa inginerului şi am îmbrăcat costume sobre.

Dar am făcut asta doar pentru o parte a fiecărei săptămâni, atunci când eram la Bucureşti, în şedinţe de plen şi de Comisii. Fiindcă eu cred că o bună parte a activităţii de parlamentar trebuie să se desfăşoare în teritoriu, alături de oamenii care m-au ales. În consecinţă, joia, vinerea şi, uneori,, chiar sâmbăta, aproape în fiecare săptămână, eram prezent în teritoriu.

Am inţiat proiecte de legi şi am propus modificări ale proiectelor în Comisiile de specialitate din care fac parte: Comisia pentru învăţământ şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Dacă veţi verifica siteul Camerei Deputaţilor veţi observa că am iniţiat, alături de unii dintre colegii mei, 68 de propuneri legislative. Ceea ce nu e scris, dar trec peste modestie şi vă spun, am unul dintre cele mai mari procente de prezenţă la şedinţele Camerei.

Proiectele iniţiate au avut drept consecinţă reducerea TVA la cărţile şi publicaţiile electronice, au pus capăt „dictaturii” dosarului cu şină, au condus la digitalizarea şi simplificarea unor raporturi cu instituţiile statului (comunicarea electronică a talonului de pensie, eliminarea necesităţii comunicării dovezii plăţii amenzii), au corectat inadvertenţa dintre Codul muncii şi Legea dialogului social în sensul prelungirii termenului de contestare a modificărilor unilaterale ale raportului juridic de muncă, am redeschis curţile şcolilor copiilor şi comunităţilor. Am înaintat propuneri legislative pentru sancţionarea drastică a arderilor de deşeuri şi multe altele.

Experienţa mea ca inginer în automatizări şi, ulterior, manager al unor echipe internaţionale, m-a determinat să îmi asum un rol activ în ceea ce priveşte proiectele de digitalizare ale administraţiei publice şi cele care vizează această evoluţie necesară. În acest sens, în cursul lunii iunie am participat la o conferinţă dedicată e-guvernării în Estonia pentru a înţelege mai bine măsurile care trebuie luate pentru a reuşi digitalizarea administraţiei şi profesionalizarea sistemului de învăţământ în acord cu necesităţile actuale. 

Am iniţiat discuţii între reprezentanţi ai mediului privat şi ONG-uri implicate în digitalizarea administraţiei şi Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

O altă problemă sesizată de cetăţeni şi companii a fost situaţia îngrijorătoare a reţelelor de distribuţie a electricităţii, datorată interesului societăţilor care deţin monopolul zonal de a distribui dividende cât mai mari în detrimentul retehnologizării, refacerii şi extinderii acestora. Am interpelat Ministerul Energiei în acest sens şi am luat poziţie publică solicitând realizarea investiţiilor necesare. 

Eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari şi primari

Efectul pozitiv al succesului electoral în Parlament al USR s-a concretizat prin adoptarea încă din prima parte a lui 2021, pe când participam la guvernare, a unui proiect cu valoare de simbol pentru eliminarea beneficiilor nemeritate şi a pensiilor care nu se bazează pe principiul contributivităţii. Efectul acestei legi a cutremurat vechea clasă politică: mulţi dintre beneficiarii acestor „cadouri”, vechi politicieni controversaţi, au găsit de cuviinţă să atace în justiţie pierderea acestor privilegii.

Depolitizarea şcolilor şi susţinerea Educaţiei

Una dintre ţintele pe care noi, ca partid, ni le-am stabilit şi de care consider că depinde însăşi viitorul ţării, este eliminarea politicului din Educaţie. Un prim pas a fost aprobarea proiectului de modificare a Legii nr. 1/2011, prin care se prevedea ca alegerea directorilor interimari să fie făcută de către consiliile de administraţie ale şcolilor, iar nu de către inspectoratele judeţene.

Din păcate, preşedintele Klaus Iohannis a găsit de cuviinţă să retrimită legea în Parlament, ceea ce a permis numirea în această vară de către inspectorii şcolari judeţeni, mai toţi „afiliaţi” PNL, numirea unor „favoriţii” la conducerea unităţilor de învăţământ.

Un alt proiect de lege aprobat a fost accesul gratuit al studenţilor la bibliotecile universitare şi central-universitare, ca parte din categoria serviciilor complementare gratuite din învăţământul superior de stat, precum şi de instituirea unei noi atribuţii pentru Ministerul Educaţiei, aceea de a elabora şi promova pe pagina web proprie calendarul activităţilor şi evenimentelor menite să popularizeze ştiinţa.

Fiindcă activitatea mea profesională m-a dus pe multe dintre meridianele şi paralelele Pământului, am considerat că experienţa aceasta poate fi de folos în cadrul relaţiilor internaţionale.

Am fost ales la conducerea Grupului de prietenie cu Republica Slovenia, membru al Grupul de prietenie cu Canada şi în cel cu Statul Kuweit precum şi secretar al grupului de prietenie cu R. P. Chineză. În calitatea mea de preşedinte al Grupului de prietenie cu Republica Slovenia am realizat primele contacte cu reprezentanţii acestui stat membru al Uniunii. Pe 22 octombrie, am organizat o întâlnire cu Excelenţa Sa, Doamna Lea Stancic, ambasadorul acestei ţări la Bucureşti.

Nu mi-au plăcut niciodată politicienii care se plimbau câteva zile pe lună la Bucureşti, mai ţineau vreun discurs veninos, iar, în rest, erau implicaţi în jocuri de culise şi afaceri prea puţin licite. Uşa cabinetului meu a fost mereu deschisă, în fiecare vineri, audienţelor cu cetăţenii. De fiecare dată am încercat să îi ajut pe cei care mi se adresau, indiferent dacă problema prezentată era una de interes general sau privea doar persoana în cauză.

O altă constantă a activităţii au fost întâlnirile cu reprezentanţii comunităţilor locale. A menţine constant legătura cu primarii şi consilierii locali ai unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ este o necesitate pentru orice reprezentant în Adunarea legislativă fiindcă altfel râmânem închişi într-un glob de sticlă, fără a înţelege nevoile şi aspiraţiile cetăţenilor care nu trăiesc în „bula” noastră, de prea multe ori mică şi redundantă influenţelor exterioare. Dumbrăviţa, Lugoj, Foeni, Şag, Lenauheim, Deta, Cenad, sunt doar câteva dintre ţintele deplasărilor mele în teritoriu.

Previous
Previous

Al doilea an de activitate